marți, 17 decembrie 2013

           Pînă acum trei ani nu-mi trecea nici prin gînd că voi ajunge o liceană la Liceul Academiei de Științe, asemeni unor buni prieteni pe care-i cunoașteam și care erau printre cei mai buni elevi ai generațiilor I și II. Dar soarta m-a primblat puțin de mînă prin oraș și m-a adus într-un final în curtea unui liceu ce prezicea mult mai multe decît orice altă instituție de învățămînt văzută de mine pînă atunci. Atunci am auzit și vorbele mamei care șopteau pline de entuziasm: aici e locul tău, draga mea. Poate că aceste șoapte m-au împuternicit pentru a trece pragul celor 3 examene de admitere din 8 august 2011. Dar cursa abia începea, iar eu m-am văzut întotdeauna o luptătoare, niciodată cu gîndul la cît de puternice pot fi unele lupte.
           Liceul Academiei de Științe este o continuă surpriză pentru mine de 3 ani încoace, pentru că fiecare zi în liceu, sau în căminul de alături, reprezintă nu atît un nou ciclu de 24 de ore, cît o nouă aventură asigurată de cei mai buni colegi și cei mai buni profesori, oameni care m-au învățat să mă redescopăr, să-mi cunosc adevăratele puteri, să pășesc peste atît de multe clipe mai dificile cu capul sus mereu, să cunosc alți oameni prin care să mă identific, pe care să-i strîng grămăjoară lîngă sufletul meu.
           Atmosfera liceului mi-a permis să percep culorile realității altfel, să mă ,,înghimp” de acele mici cioburi care n-au făcut decît să mă transform într-un om pregătit pentru mult mai multe lucruri ascunse într-un viitor apropiat.

             Nu știu încă ce voi face peste un an sau ce voi fi peste 5, dar Liceul Academiei de Științe m-a făcut
să cred în mine, să cred că cei 3 ani de luptă continuă cu rezistența, de învățare continuă, de redescoperire a propriului eu prin alte prisme decît cele cu care mă obișnuisem.

              Finalul e atît de aproape... În mai puțin de jumătate de an, vom fi viitorii absolvenți, iar Liceul 

Academiei de Științe va rămîne pentru totdeauna un templu al redescoperii de sine și al formării tînarului
în devenire. Mulțumim LAȘM!
                                                                                                      Cristina Ciorici, (cl. a XII-a UM)

Un comentariu: