Biblioteca –forţă deschizătoare de drumuri

Aveam aproximativ şase-şapte ani,  cînd , răscolind prin buzunarele vremii, am găsit o cheiţă fermecată. Cuprinsă de firescul simţ al curiozităţii, mi-am adunat tot curajul şi, pe furiş, ca un hoţ, am descuiat uşa ,învăluită de o aură misterioasă.  Deschizînd-o, mii de raze de lumină şi-au întins braţele spre mine, invitîndu-mă în interior. Şi … am intrat. Am păşit cu încredere în acea lume nouă şi enigmatică- lumea cărţilor; a bibliotecii. Aici visele mele şi-au creat un cuibuşor şi nu mai doresc să plece; aici culeg, din fiecare carte, firele de înţelepciune, ţesîndu-mi din ele un destin prosper; aici respir tăcere, simţindu-mă fericită. Pentru mine, biblioteca a devenit nu doar locul unde merg să citesc, să ascult sau să mă întîlnesc cu cartea, ci şi locul în care se formează, în fiecare clipă, personalitatea mea. În acest templu al învăţăturii mi-am găsit hrana sufletului şi a cugetului-lectura.

        Biblioteca  ne farmecă cu mulţimea de tezaure ce aşteaptă nerăbdătoare să fie răsfoite fără răgaz. Însă, cu mare părere de rău, astăzi Internetul şi alte tehnologii informaţionale i-au declarat război bibliotecii, încercînd să o dea jos de pe piedestal. Dar totuşi, cred că nimeni niciodată nu va reuşi să înlocuiască cartea cu alte invenţii. Biblioteca va avea mereu  uşile deschise pentru omenire, pentru că  ea este farul menit să lumineze cugetele celor pierduţi în negura vremii. Doar în bibliotecă ai şansa să te simţi superior; să alergi pe potecile înţelepciunii, fără ca să-ţi fie frică să cazi.  

        În viziunea mea, biblioteca se asociază cu un colţişor de paradis sau o împărăţie a cărţilor,în care fiecare poate deveni rege. Aici eu mă întorc de fiecare dată ca acasă, deoarece atmosfera care stăpîneşte acest loc este foarte caldă.Biblioteca este ghidul nostru  prin labirintul  enigmelor, deoarece ne ajută să devenim mai inteligenţi şi mai buni ,prin intermediul limbajului frumos şi  corect din cărţi. Ea este un remediu pentru minte, iar cărţile – leac pentru suflet.

         În decursul a cîtorva ani, ea m-a îmbrăcat într-un veşmînt ţesut de licuricii cunoaşterii , de aceea nu-mi mai este frig; vînturile reci nu vor reuşi să mă-nspăimînte. Odată cu intrarea ei în viaţa mea, fericirea a început să-mi picure pe suflet stropi de alinare şi încredere în propriile forţe.

      Ai fost pentru mine o revelaţie, căci te-am deschis şi… m-am pierdut. Printre vise, printre mii de idealuri rătăcesc acum şi… nu vreau să mă regăsesc. Nu doresc să revin la realitatea în care monotania şi indiferenţa sunt forţele ce-i dirijează pe majoritatea oamenilor. Te-am gasit în clipa cînd acestea  începuse să ţese pînze negre deasupra creştetului meu de copil. M-ai salvat. Ai intrat în viaţa mea cînd mă aşteptam cel mai puţin. Ai bătut la uşa sufletului meu atît de tandru, încît el nu a avut curajul ca să nu-ţi deschidă.  Alături de tine, cunosc noi universuri; la braţ cu tine îmbătrînesc şi întineresc în aceeaşi clipă, căci uneori îmi povesteşti amintirile haioase ale lui I.Creangă, apoi, îmi citeşti dintr-o carte ,cicatrizată de sabia timpului, fragmente  ce ascund, în umbra fiecărui cuvînt, filosofia întregii omeniri. Atingerea ta m-a trezit, a topit ghiaţa ce se înălţa în faţa mea ca un zid, încercînd să mă facă prizoniera ideilor colective ale societăţii. Tu mi-ai arătat că există alte lumi; că există valori; că mai sunt culori, în afară de alb şi negru.

        Datorită ţie am început să simt căldura libertăţii ; m-am transformat într-un hoţ de frumos, de lumină şi înţelepciune şi cunosc deja gustul dulce al vieţii. Tu m-ai ajutat să înţeleg cine sunt; mi-ai format personalitatea,înlănţuind-o în sufletul meu prin mii de rînduri. Nu regret că te-am cunoscut; că am avut curajul să intru în lumea ta, înfrumuseţată de sutele de cărţi de pe rafturi. Ştiu că nu voi fi niciodată singură, căci sunt sigură că-mi vei fi mereu alături; că mă vei ghida permanent spre succes ,deoarece  doar tu , bibliotecă, eşti forţa deschizătoare de drumuri!

   Sunt enorm de recunoscătoare bibliotecii din cadrul Liceului Academiei de Ştiinţe a Moldovei , care , pe parcursul a trei ani de zile , mi-a oferit o gamă enormă de idei şi istorii , care mi-au conturat personalitatea. Printre rafturile pline cu sute de cărţi, mi-am găsit mereu prietenul devotat şi nu  am ezitat niciodată să-i mulţumesc pentru aceasta bibliotecarei  noastre: Doamnei Maria Harea, care ştie să citească gîndurile sufletului fiecărui elev, oferindu-i leacul potrivit ; cartea potrivită. Aici am descoperit noi universuri ; aici am simţit necesitatea de a descifra noi mistere; aici mi-am potolit setea citirii. AICI, în biblioteca deschizătoare de drumuri. 

Valentina Zgurean (cl. a XII-a UM)